Ganduri...

   Nu plange... Nimeni in lume nu merita lacrimile tale, iar cei care le merita nu te vor face niciodata sa plangi... Nu plange.
   De ce vantule aduci atatia nori cenusii deasupra noastra? De ce timpule esti ca o apa curgatoare? Si iar gene umede de zapada si de lacrimi... Inimii ii este atat de fierbinte si greu sa bata. Lacrimi de durere urmate de un zambet. Norii...norii sterg culorile de pe cer...
   Mi-am creat lumea mea, in care ma refugiez cand  sunt trista. E plina de povesti pe care le-a nascocit imaginatia mea. Cred, iubesc, sper... Vad si acum urmele mele prin zapada  din ianuarie...Am desenat cu creta fiecare lucru  care ma impresioneaza, e atat de fain. Dar de ce cuvintele reci distrug uneori ceea ce eu deja am creat in universul meu?
    Totul trece, dar nu totul se uita. Spre exemplu vara anului 2010. A fost cea mai frumoasa vara din cei 17 ani ai mei. N-am s-o uit niciodata. Prieteni, distractii, tabara, familie, colegi, natura etc.
    Citeste in ochii mei. Nu mai sunt cea care am fost. Viata ne impune citeodata sa ne schimbam. A venit si randul meu sa ma schimb si am acceptat jocul vietii. Iata-ma, alta. Radacinile mereu raman aceleasi,asa si sufletul meu a ramas acelasi, m-am schimbat, dar am mai pastrat in mine acel eu care traieste de cand am aparut pe lumea aceasta. El ma ajuta sa ma regasesc in interiorul meu si nu ma lasa sa uit de unde am pornit.
   Noi traim, noi credem in frumos. Vedem lumina in vis si in realitate si in fiecare zi fugim dupa fericire. Punem fericirea pe balanta si norocul alaturi de ea. Noi cautam cheia spre tainele lumii. Privim des spre cer si cautam in abisul ochilor ce ne inconjoara bunatatea. Speranta ne gaseste intotdeauna. Zambim si nu trebuie sa fugim de zile rele, ci trebuie sa le depasim, trebuie sa privim spre viitor. Trebuie sa credem in noi, steaua noastra mereu arde, au aprins-o pe cer cei care cred in noi.
    Stiu, postarea mea nu e prea coerenta, dar e o expunere de ganduri, iar gandurile nu vin intotdeauna in mod coerent, ele vin imprastiate si daca incerci sa le aduni, de cele mai multe ori dispar, de aceea am notat totul asa cum imi dicteaza cugetul si inima...
    P.S. Si totusi traiesc si iubesc...