...iar la scoala...

Iata ca s-a sfirsit si vacanta de Pasti. A trecut asa repede de parca nici nu a fost... De maine iar mergem la scoala. Ne asteapta zile grele...teze..Off... Dar  vor trece si tezele...
Desi au trecut 2 saptamini de cind nu mi-am vazut colegii si prietenii, deja mi-i dor de ei...Sper ca zilele ce au mai ramas sa fie mai vesele,deoarece primavara ne aduce zimbetul pe buze si buna dispozitie.
Prieteni, va doresc bafta la scoala si la teze....

Citeva din melodiile preferate...

Vacanta...

     E vacanta!!! In sfirsit am venit si eu acasa... Ma simt atit de bine... Acum cind ma gindesc ca si vacanta aceasta are un sfirsit, mai tare mi-i dor de vara...de vacanta de vara....care va fi mai lunga si sper ca si mai interesanta...Dar traiesc prezentul si ma bucur si de acestea citeva clipe de fericire.
   Azi e soare...E frumos...Sper sa fie un timp frumos toata saptamina...
Imi place vacanta!!! :):):)

Sentimente...

 Fiind la o varsta in care inima se indragosteste destul de repede, voi posta pe blogul meu diverse citate, fragmente, poezii despre dragoste... La moment nu am prieten,dar ca orice persoana respir, simt, sper, cred si...iubesc. Dupa parerea mea nici nu e nevoie de prieten ca sa iubesti, deoarece dragostea nu asteapta, ea nu are hotare. Ea vine cand o asteptam cel mai putin. Rasfoind cartea de romana am gasit un fragment din  Biblie despre dragoste si cred ca ar fi un mare pacat daca nu l-as posta pe blog:

''De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.    Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

   Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
   Dragostea    nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
   Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.''
 

De ce murim?

De Pablo Neruda

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert ca sa-si indeplineasca un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste raspunsul.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.
Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...